Unitatea CD-ROM/DVD-ROM
Compact Discul (CD) este un disc din material plastic (policarbonat) cu mai multe straturi,
folosit ca mediu de stocare externă a informaţiei. În prezent există două tipuri de CD-uri,
după utilizare: ca suport de inregistrări muzicale (CD) şi de aplicaţii pentru calculator (CDROM).
Formatul CD-ROM foloseşte un sistem de o acurateţe mult mai mare decât cel utilizat pentru
CD-urile audio. Capacitatea totală a unui CD este de 644,5MB, rotunjită pentru simplificare la
650MB. Prin creşterea densităţii sectoarelor de pe disc s-au obţinut discuri de 700MB,
acestea fiind cele mai folosite în acest moment.
CD-urile pentru calculator sunt de mai multe tipuri :
• CD-R, inscriptibile („read-only”), de pe care o dată înregistrată, informaţia nu va mai
putea fi ştearsă. Scrierea unui disc CD-R aduce modificări permanente suprafeţei suport.
Datele sunt inscripţionate folosind o rază laser mai puternică decât cea utilizată pentru a citi
un disc. Raza laser încălzeşte puternic stratul suport, lăsând o urmă întunecată. La citire,
urma întunecată reflectă mai puţin lumina.
• CD-RW (CD-ReWritable), care pot fi rescrise. Discurile CD-RW stochează informaţia
folosind o tehnologie cu totul diferită, numită „schimbare de fază”. Mediul re-inscriptibil este
acoperit cu o substanţă care încălzită la o temperatură mai mică decât cea de inscripţionare,
revine la structura iniţială (respectiv la gradul de reflexie iniţial). Prin folosirea unei raze laser
de scriere cu două nivele de putere, suprafaţa stratului suport poate fi modificată în mod
repetat.
Unităţile CD-ROM au apărut pe piaţă în 1997. Ele citesc datele de pe CD-R şi CD-RW.
Pentru scrierea CD-urilor sunt necesare unităţi speciale.
Viteza de citire/scriere se exprimă în multipli ai vitezei de citire a CD-urilor audio care este de
aproximativ 150kBps. Această rată de transfer a datelor este identificată prin „x” sau „viteza
de citire a unui CD audio”. Unităţile de citire a discurilor CD-ROM sunt clasificate după viteza
maximă de transfer a datelor (măsurată în multipli ai ratei de transfer pentru CD-uri audio)
astfel: „12x” înseamnă de 12 ori 150kBps, sau 1800kBps, „40x” înseamnă de 40 de ori
150kBps, adică 6000kBps (6MBps). Aceasta valoare se referă la viteza maximă de transfer.
DVD-ul (Digital Versatile Disc, Digital Video Disc) este un tip nou de CD cu capacitatea de
4,7GB pe o faţă (destul pentru stocarea unui film artistic, comprimat în format MPEG-2).
Există medii care permit utilizarea ambelor feţe, capacitatea de stocare a DVD-ului ajungând
astfel la 9GB. Vitezele de transfer variază între 600kBps şi 1,3MBps.
Unităţile DVD-ROM citesc orice tip de CD şi DVD. Există unităţi inscriptibile şi reinscriptibile
DVD (-R, -RW, RAM, +RW). Pentru rescrierea DVD-urilor se foloseşte aceeaşi tehnologie ca
şi în cazul CD-urilor, variantele diferind între ele după densitatea de scriere, ceea ce
determină astfel cantitatea datelor stocate pe DVD. Există şi unităţi combo, capabile să
citească atât CD-uri cât şi DVD-uri şi să scrie/rescrie CD-uri.
Majoritatea unităţilor de CD şi DVD se montează în carcasa calculatorului într-un locaş de
5,25 inch. Interfeţele de transfer utilizate sunt IDE, SCSI.
