Dispozitive de memorare
Sistemele de calcul pot pastra datele intern (in memoria interna) si extern (in dispozitivele de memorare).
static (SRAM, cu viteze foarte mari, cunoscute sub numele
de memorie cache) sau dinamic (DRAM, formeaza prin-
cipala memorie volatile a sistemului; poate fi Tntalnita sub
forma de memorii SIMM, DIMM, RIMM si DDR-RAM);
. memorii ROM (Read-Only Memory - memorii numai citire).
Sunt memorii fixe, strict necesare calculatorului, folosite in
Intern, instructiunile sau datele sunt pastrate in:
. memorii RAM (Random Access Memory - memorii cu
acces aleatoriu sau memorii volatile). Acestea pot fi de tip
special la initializare si la programele de configurare. Pas-
treaza o components a sistemului de operare denumita
BIOS. Unele calculatoare dispun de memorii Flash pentru
a permite modificarea programului BIOS;
. memorii E2ROM, Flash-PROM (ROM modificabil electric) si
NVRAM (RAM nevolatil), Memoriile NVRAM sau E2ROM
sunt prezente in orice calculator si sunt folosite pentru
stocarea setarilor calculatorului.
Dispozitivele externe sunt acele echipamente dispuse in afara placii de baza. Se caracterizeaza prin viteze de lucru mult mai mici decat ale memoriei interne si prin capacitati de memorare foarte mari. Principalele tipuri de memorii externe sunt magnetice (hard-discul, obligatoriu pentru orice calculator; floppy discul sau discheta flexibila si alte dispozitive mai putin utilizate - unitatea de banda magnetica, DAT), optice (CD, care constituie un fel de ROM extern cu capacitatea de circa 640 milioane caractere; CD-RW, utilizat asemanator cu un hard-disc cu diferenta ca suportul de date este movibil; DVD, asemanator cu CD-ul, dar cu o capacitate mult mai mare) sau magneto-optice (dispozitive profesionale, reinscrip-tibile, cu capacitati de memorare foarte mari).
2.3.1. Memorii ROM §i RAM
Memoriile sunt o components a calculatorului care sto-cheaza date sau programe (in cod masina). Tn calculator exista Tn principal doua tipuri de memorie ROM (Read Only Memory) si RAM (Random Acces Memory). Trebuie amintita si memoria nevolatila NVRAM care pastreaza numai informatiile necesare pentru setarea sistemului precum si memoria statica RAM de mare viteza, cache.
Memoriile ROM, Tn principiu, nu pot fi actualizate dar pot fi citite oricand. Sunt folosite pentru pastrarea programului BIOS (Basic Input/Output System).
Unele placi de baza dispun de memorii Flash-ROM, un tip special de astfel de circuite Tn sensul ca ele sunt repro-gramabile electric. Acest lucru are ca efect actualizarea ei la comanda utilizatorului dar exista si posibilitatea distrugerii Tntamplatoare sau din cauza actiunii unui virus.
Memoria RAM constituie mediul de stocare pentru informatiile folosite Tn timpul utilizarii sistemului. Sunt memorii RAM dinamice (DRAM), acest lucru presupunand rescrierea periodica a informatiei, de regula, de circa 100000 de ori pe secunda, pentru a evita pierderea ei.
Tn anii '80 calculatoarele erau echipate cu 64 KB, 128 KB, 640 KB ajungand Tn final la 1 MB RAM, memoria fiind instalata pe placa de baza sau pe placi speciale de extensie. Introducerea procesoarelor 80386, cu capacitati de adresare a memoriilor mult extinse a condus la o adevarata cursa a memoriilor: 4 MB, 16 MB, 32 MB ..., cursa care continue si astazi.
Tn afara de cresterea capacitatii s-a produs si o crestere semnificativa a vitezei acestora. Daca la primele calculatoare cu frecventa de 4.77 MHz viteza memoriei era suficienta, la procesoarele de 25 MHz sau mai sus acestea erau mult prea lente. Solutia a venit prin introducerea pe placa de baza a memoriilor RAM statice (SRAM), denumite memorii cache. Tn cu-rand, si acestea au devenit prea lente fata de procesoare, producatorii introducand o memorie cache si Tn CPU. Pentru a fi diferentiate, cacfte-ul intern este denumit L1 (cache level 1, lucreaza la viteza procesorului), Tn timp ce cache-ul de pe placa de baza este denumit L2 (lucreaza la viteza magistra-lei).
Memoriile dinamice RAM (DRAM) pot fi de patru tipuri: FPM (Fasf Page Mode), ECC (Error Correcting Mode), EDO (Extended Data Output) si SDRAM (Syncronous Dinamic RAM). Din punct de vedere constructiv, actualele memorii DRAM se prezinta sub forma unor module care se introduc Tntr-un conector special Tn placa de baza. Acestea sunt SIMM (module cu 30 sau 72 de pini figura 2.6.a) si DIMM (module cu 168 pini figura 2.6.b). Functie de tipul placii de baza, se pot folosi numai memorii de un anumit tip, un numar oarecare sau perechi de module.
Exista si alte standarde de memorie ultrarapide: RIMM-RDRAM (maxim 800 MHz) si DDR-RAM (Double Data Rate RAM, maxim 333 MHz).
2.3.2. Medii de stocare
Sunt constituite din dispozitive prezente in orice sistem de calcul (floppy si hard disc) sau pot fi optionale (unitati CD, medii magneto-optice, dispozitive cu banda magnetica).
Floppy discurile (dischetele flexibile) sunt cele mai vechi medii de stocare. Daca initial aveau dimensiuni mari (diametru de 8", circa 20 cm) si capacitati mici (circa 164000 de carac-tere), astazi s-au generalizat floppy discurile de 3"1/2 (circa 9 cm) si capacitati de 1.44 MB sau 2.88 MB. Sunt cunoscute si sub denumirea de FDD (floppy disk drive).
Principiul de functionare este asemanator cu eel al unui banal magnetofon, principalele diferente fiind date de viteza de lucru, densitatea informatiei si existenta a doua capete de citire/scriere care opereaza simultan pe ambele fete ale su-portului fizic.
Hard discul a aparut in lumea PC odata cu IBM PC XT. Era mare ca dimensiuni (circa 40 dm3) si mic ca posibilitati (fiabilitate redusa, viteza mica de transfer a informatiei si capacitati de 5 MB). Au acronimul de HDD (hard disk drive).
Situatia s-a schimbat radical, in septembrie 2000 exis-tand hard-uri de circa 5 cm diametru cu capacitati de peste 130 GB (130 miliarde caractere, aproximativ 65 milioane pagi-ni de text).
Conectarea HDD la placa de baza se face prin inter-mediul unui controler IDE care permite legarea unitatii prin niste cabluri panglica standardizate. Chipset-ul placii de baza (de la Intel TX Tncoace) suporta maxim patru unitati HDD si/sau CD denumite primary master, primary slave, secondary master, respectiv secondary slave. Pentru a nu crea conflicte Tntre unitatile legate pe acelasi cablu panglica acestea trebuie selectate corespunzator (master/slave) prin intermediul unor contacte electrice de
Sistemele de calcul pot pastra datele intern (in memoria interna) si extern (in dispozitivele de memorare).
static (SRAM, cu viteze foarte mari, cunoscute sub numele
de memorie cache) sau dinamic (DRAM, formeaza prin-
cipala memorie volatile a sistemului; poate fi Tntalnita sub
forma de memorii SIMM, DIMM, RIMM si DDR-RAM);
. memorii ROM (Read-Only Memory - memorii numai citire).
Sunt memorii fixe, strict necesare calculatorului, folosite in
Intern, instructiunile sau datele sunt pastrate in:
. memorii RAM (Random Access Memory - memorii cu
acces aleatoriu sau memorii volatile). Acestea pot fi de tip
special la initializare si la programele de configurare. Pas-
treaza o components a sistemului de operare denumita
BIOS. Unele calculatoare dispun de memorii Flash pentru
a permite modificarea programului BIOS;
. memorii E2ROM, Flash-PROM (ROM modificabil electric) si
NVRAM (RAM nevolatil), Memoriile NVRAM sau E2ROM
sunt prezente in orice calculator si sunt folosite pentru
stocarea setarilor calculatorului.
Dispozitivele externe sunt acele echipamente dispuse in afara placii de baza. Se caracterizeaza prin viteze de lucru mult mai mici decat ale memoriei interne si prin capacitati de memorare foarte mari. Principalele tipuri de memorii externe sunt magnetice (hard-discul, obligatoriu pentru orice calculator; floppy discul sau discheta flexibila si alte dispozitive mai putin utilizate - unitatea de banda magnetica, DAT), optice (CD, care constituie un fel de ROM extern cu capacitatea de circa 640 milioane caractere; CD-RW, utilizat asemanator cu un hard-disc cu diferenta ca suportul de date este movibil; DVD, asemanator cu CD-ul, dar cu o capacitate mult mai mare) sau magneto-optice (dispozitive profesionale, reinscrip-tibile, cu capacitati de memorare foarte mari).
2.3.1. Memorii ROM §i RAM
Memoriile sunt o components a calculatorului care sto-cheaza date sau programe (in cod masina). Tn calculator exista Tn principal doua tipuri de memorie ROM (Read Only Memory) si RAM (Random Acces Memory). Trebuie amintita si memoria nevolatila NVRAM care pastreaza numai informatiile necesare pentru setarea sistemului precum si memoria statica RAM de mare viteza, cache.
Memoriile ROM, Tn principiu, nu pot fi actualizate dar pot fi citite oricand. Sunt folosite pentru pastrarea programului BIOS (Basic Input/Output System).
Unele placi de baza dispun de memorii Flash-ROM, un tip special de astfel de circuite Tn sensul ca ele sunt repro-gramabile electric. Acest lucru are ca efect actualizarea ei la comanda utilizatorului dar exista si posibilitatea distrugerii Tntamplatoare sau din cauza actiunii unui virus.
Memoria RAM constituie mediul de stocare pentru informatiile folosite Tn timpul utilizarii sistemului. Sunt memorii RAM dinamice (DRAM), acest lucru presupunand rescrierea periodica a informatiei, de regula, de circa 100000 de ori pe secunda, pentru a evita pierderea ei.
Tn anii '80 calculatoarele erau echipate cu 64 KB, 128 KB, 640 KB ajungand Tn final la 1 MB RAM, memoria fiind instalata pe placa de baza sau pe placi speciale de extensie. Introducerea procesoarelor 80386, cu capacitati de adresare a memoriilor mult extinse a condus la o adevarata cursa a memoriilor: 4 MB, 16 MB, 32 MB ..., cursa care continue si astazi.
Tn afara de cresterea capacitatii s-a produs si o crestere semnificativa a vitezei acestora. Daca la primele calculatoare cu frecventa de 4.77 MHz viteza memoriei era suficienta, la procesoarele de 25 MHz sau mai sus acestea erau mult prea lente. Solutia a venit prin introducerea pe placa de baza a memoriilor RAM statice (SRAM), denumite memorii cache. Tn cu-rand, si acestea au devenit prea lente fata de procesoare, producatorii introducand o memorie cache si Tn CPU. Pentru a fi diferentiate, cacfte-ul intern este denumit L1 (cache level 1, lucreaza la viteza procesorului), Tn timp ce cache-ul de pe placa de baza este denumit L2 (lucreaza la viteza magistra-lei).
Memoriile dinamice RAM (DRAM) pot fi de patru tipuri: FPM (Fasf Page Mode), ECC (Error Correcting Mode), EDO (Extended Data Output) si SDRAM (Syncronous Dinamic RAM). Din punct de vedere constructiv, actualele memorii DRAM se prezinta sub forma unor module care se introduc Tntr-un conector special Tn placa de baza. Acestea sunt SIMM (module cu 30 sau 72 de pini figura 2.6.a) si DIMM (module cu 168 pini figura 2.6.b). Functie de tipul placii de baza, se pot folosi numai memorii de un anumit tip, un numar oarecare sau perechi de module.
Exista si alte standarde de memorie ultrarapide: RIMM-RDRAM (maxim 800 MHz) si DDR-RAM (Double Data Rate RAM, maxim 333 MHz).
2.3.2. Medii de stocare
Sunt constituite din dispozitive prezente in orice sistem de calcul (floppy si hard disc) sau pot fi optionale (unitati CD, medii magneto-optice, dispozitive cu banda magnetica).
Floppy discurile (dischetele flexibile) sunt cele mai vechi medii de stocare. Daca initial aveau dimensiuni mari (diametru de 8", circa 20 cm) si capacitati mici (circa 164000 de carac-tere), astazi s-au generalizat floppy discurile de 3"1/2 (circa 9 cm) si capacitati de 1.44 MB sau 2.88 MB. Sunt cunoscute si sub denumirea de FDD (floppy disk drive).
Principiul de functionare este asemanator cu eel al unui banal magnetofon, principalele diferente fiind date de viteza de lucru, densitatea informatiei si existenta a doua capete de citire/scriere care opereaza simultan pe ambele fete ale su-portului fizic.
Hard discul a aparut in lumea PC odata cu IBM PC XT. Era mare ca dimensiuni (circa 40 dm3) si mic ca posibilitati (fiabilitate redusa, viteza mica de transfer a informatiei si capacitati de 5 MB). Au acronimul de HDD (hard disk drive).
Situatia s-a schimbat radical, in septembrie 2000 exis-tand hard-uri de circa 5 cm diametru cu capacitati de peste 130 GB (130 miliarde caractere, aproximativ 65 milioane pagi-ni de text).
Conectarea HDD la placa de baza se face prin inter-mediul unui controler IDE care permite legarea unitatii prin niste cabluri panglica standardizate. Chipset-ul placii de baza (de la Intel TX Tncoace) suporta maxim patru unitati HDD si/sau CD denumite primary master, primary slave, secondary master, respectiv secondary slave. Pentru a nu crea conflicte Tntre unitatile legate pe acelasi cablu panglica acestea trebuie selectate corespunzator (master/slave) prin intermediul unor contacte electrice de
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Raspuns garantat la orice comentariu publicat