Hardware
Sub denumirea generică de hardware se regăsesc toate componentele fizice ale
calculatorului. În linii foarte mari, elementele calculatorului sunt cele care se văd:
• unitatea centrală, care se prezintă sub forma unei carcase în care sunt conţinute
componentele electronice: sursa de alimentare, procesorul, placa de bază, memoria RAM
(pentru stocarea temporară a datelor), discul dur (hard disk) etc. Unitatea prezintă un panou
frontal pe care se afla butoanele de pornire/oprire şi reset, ledurile care semnalează
funcţionarea sistemului şi activitatea hard disk-ului şi a reţelei şi dispozitivele de stocare
permanentă a datelor pe suport magnetic extern (unităţi de dischetă (floppy), CD-ROM, tapeunit, şi un panou în spate unde există prizele de conectare pentru monitor, tastatură, mouse,
imprimantă, reţea etc.
• echipamente de intrare a datelor: tastatură, mouse, joystick, tabletă grafică, space ball,
microfon, cameră digitală (webcam) etc.,
• echipamente de ieşire a datelor: monitor, difuzoare de sunet,
• alte periferice: scanner, imprimantă, unităţi de stocare externe etc.
În funcţie de utilizarea ulterioară a calculatorului, se determină care din componentele
hardware sunt necesare. Se aleg astfel: procesorul, placa de bază, memoria, placa video şi
unităţile de stocare de date, monitorul, tastatura, mouse-ul şi carcasa, după criterii specifice.
Pe lângă acestea calculatorul poate fi dotat şi cu hardware specific anumitor aplicaţii, cum ar
fi plăci de achiziţie de date, de prelucrare video, de sunet, de reţea etc.
2.1 Unităţi de măsură
• bit-ul (BInary digiT), este cea mai mică unitate de informaţie. Termenul a fost utilizat
pentru prima oară în 1946 de către John Tucky, statistician şi consilier a cinci preşedinţi
americani. Un bit poate avea două valori logice: 0 şi 1. Informaţia semnificativă se obţine prin
combinarea biţilor în unităţi de informaţie mai mari. Bitul este utilizat pentru măsurarea
vitezei de transfer a datelor (biţi/secundă).
• byte-ul (BInary TErm), sau octetul (simbolizat prin B), este format din 8 biţi consecutivi,
este unitatea de informaţie care stochează un caracter. Byte-ul este utilizat la măsurarea
capacităţii de stocare (KB, MB, GB). Multiplii byte-ului sunt: kilobyte-ul (1kB=1024B),
megabyte-ul (1MB=1024kB=1048576B), gigabyte-ul (1GB=1024MB=1073741824B)..
2.2 Placa de bază
Placa de bază (Printed Circuit Board, PCB) este placa principală a unui calculator, pe care
se află circuite, conectori pentru plăci adiţionale, procesorul, BIOS-ul (Basic Input/Output
System), memoria, interfaţa cu dispozitivele de stocare de date, porturile (paralel, serial),
slot-urile pentru plăcile de extensie, controlerele pentru periferice (monitor, tastatură, unitatea
de disc). Toate aceste cipuri de pe placa de bază poartă numele colectiv de cipset.
Se pot defini trei categorii de plăci de bază, în funcţie de complexitate:
• plăcile integrate sunt alegerea potrivită pentru utilizatorii care nu doresc să se confrunte
cu probleme de compatibilitate între componente şi care doresc să folosească sistemul
pentru rularea de aplicaţii de nivel mediu. Aceste plăci au de obicei controlerele video şi de
sunet şi modem-ul integrate.
• a doua categorie de plăci este cea de nivel mediu, fără controler video integrat. Alegerea
plăcii video se face de către utilizator. Plăcile au controler audio integrat, care poate fi
dezactivat în cazul în care se apelează la o placă de sunet specializată.
• a treia categorie este constituită din plăcile destinate aplicaţiilor profesionale.
