Placa de reţea/Modem-ul
Scopul plăcii de reţea este de a realiza conexiunea dintre un calculator şi o reţea locală la
care acesta este conectat. Placa de reţea reprezintă legătura fizică dintre cablul de reţea şi
magistrala internă a sistemului. Exista trei variante de plăci disponibile pe piaţă: 8-bit, 16-bit
şi 32-bit. Cu cât este mai mare numărul de biţi pe care se face transferul de date, cu atât
viteza de transmisie suportată de placa de reţea este mai mare. Majoritatea plăcilor din acest
moment suportă transfer de 10/100MBps, viteza de transmisie fiind determinată automat în
funcţie de capabilităţile plăcii de reţea de la celălalt capăt al conexiunii.
Termenul „modem” este o prescurtare a expresiei „MOdulator-DEModulator”, care
desemnează operaţiile efectuate de acest dispozitiv. Scopul unui modem este de a transmite
informaţii în format digital prin intermediul liniilor telefonice. Modemul, la transmiterea
datelelor in exterior (linia telefonica), modulează informaţiile într-un format compatibil cu linia
telefonică, în timp ce la primirea datelor din exterior demodulează semnalul pentru a obţine
forma iniţială a datelor. Modemurile fără cablu convertesc informaţiile digitale în semnale
radio şi invers.
Viteza de transmisie suportată de primele modele de modemuri era de 300Bps (echivalentă
cu transmiterea a 30 de caractere pe secundă, ceea ce depăşeşte viteza de tastare). În
momentul în care au început să fie transferate cantităţi mai mari de date (imagini, de
exemplu), viteza de 300Bps nu mai putea fi suficientă. În interval de câţiva ani viteza de
transmisie a modemurilor a cunoscut o evoluţie spectaculoasă, ajungând în 1998 la 56kBps.
Componentele reţelelor de calculatoare şi funcţionarea lor sunt descrise în capitolul separat
consacrat reţelelor.